Bătrâna vrăjitoare se pierde tiptil prin noapte, în straiele-i smolite. Doar sclipirea fierbinte a ochilor ei o poate da de gol, dar şi aceasta dă să se amestece printre acele de jar ale stelelor şi puzderia de licurici iviţi întâia oară, anul asta. Suratele ei, purtate pe aripi de lilieci sau mături zburătoare, o aşteaptă deja, în tăinuită poiana. Numai în noaptea asta şi-n cea a Sfântului Andrei, se desferecă porţile nevăzute ale lumii de apoi. E cel mai prielnic timp de adunat ierburi şi flori, iar farmecele de dragoste şi de ursită sunt învrednicite d… citeste mai mult