prin oraşul care nu mai e al meu
umblu călcând din nor în nor
cu mintea lovindu-mă de pietre
copilăria mi s-a dizolvat în el
în golurile dintre case
şi-n asfalt
un fel de
dor ne-dor
pentru ceva ce seamănă cu un trecut
atât de mort
că pare chiar a nu fi fost