Salutare, natiune!
Prin ’99 eram in ultimul an de studentie. Nopti nedormite, serviciu de noapte, invatat mult, program haotic. Uneori ajungeam la cursuri, alteori nu. Si dimineata mea incepea mereu undeva pe la ora 13. Deschideam radio si imi beam cafeaua cu Andrei.
La inceput, tin minte ca m-a enervat ingrozitor stilul sau si il injuram. „Mare buricul pamantului se crede si arogantul asta!”. Ma deranja ca le inchidea telefonul celor care il sunau si debitau prostii. Nu incerca sa fie diplomat, sa scoata mai mult de la ei. Le spunea ceva de genul “esti varza” si gata. Apo
