E o distanță ușor de observat între ce am sperat în decembrie 1989/și încă puțin timp în 1990 și ce este astăzi în jur. Cred că mulți au trăit/trăiesc acest sentiment și – mai des sau mai rar – se lasă dominați de el. E un sentiment care anihilează deși pare benign. Suntem o generație a dezamăgirii. Cred că și suntem vinovați de ea. Ne-am făcut-o singuri prin lipsa de viziune și solidaritate. Cred că putea să fie altfel. Dezamagirea – care este efectul greșelilor noastre – nu era obligatoriu să apară. Apasă greu pe umerii noștr… citeste mai mult