Tu? Ai 20 de ani? Nu ți-aș fi dat mai mult de 14. Ai 36 de ani? Nu-i arăți. Ce norocoasă ești. Mi-am dat seama că nu ești așa mică precum pari abia atunci când ai început să vorbești. Mereu am părut mai mică decât sunt. La început, nu aveam nicio reacție, nicio emoție la această trăsătură de-a mea. Era parte din mine, pur și simplu. O luam după mine ca atare. Cu normalitate. Fără entuziasm exacerbat. Fără părere de rău. Îndoiala că această trăsătură ar trebui acceptată mi-a pătruns în inimă începând din adolescență și s-a cuibărit ușor ușor pâ
Stiripesurse.ro
