Un ochi îmi plânge, altul îmi râde. Ăla care plânge o face pentru că eu, din București, nu am cum să văd nici un meci din Rugby Europe Championship, pentru că nici un meci nu se joacă aici. Ăla care îmi râde o face pentru că mă bucur că naționala ajunge din ce în ce mai mult prin țară, chiar mă bucur pentru asta. Mno, văd io cum le combin, să ajung măcar la un meci…