La jumătatea lunii martie, când a fost decretată starea de urgență din cauza pandemiei în România, am știut, cu toții, două lucruri. Unu: că restricțiile severe de deplasare și închiderea unor segmente importante din economie sunt absolut necesare și, doi: că nicăieri în lume nicio societate nu poate suporta pe termen nelimitat astfel de măsuri, oricât de justificate ar fi ele.
Iată-ne ajunși în acest punct: după aproape 3 luni, presiunea a crescut iar oamenii suportă din ce în ce mai greu restricțiile. Nu e nimeni de condamnat pentru asta: așa suntem construiți n

