-Vino, te rog, mă cheamă mama! Astăzi vei purta rochița argintie. Ruptă din zăpezile iernii și din razele lunii vei fi!Oftez. Jucăriile mi-au rămas mici, cresc, iar copilăria se depărtează ușor de mine. Mama este iar tânără și frumoasă, nu are părul alb, fața ei este fină, iar picioarele nu o dor. „Doamne, te rog, să nu-mi rămână niciodată mică rochia argintie!” Rochia este elixirul tinereții mamei. Câtă vreme o am și o pot purta, am siguranța că nimeni și nimic nu ne vor despărți.Mă uit în oglindă, iar oglinda îmi spune:„Ești cea mai frumoasă di… citeste mai mult