Ieri am fost într-un sat. Nu departe de Oradea. Am discutat cu parohul locului. M-a apucat întristarea (că depresia mă ocolește cu încăpățînare).
Satul este îmbătrînit. Tinerii pleacă. În sat nu au nicio șansă. Terenurile rămîn nelucrate. Casele sînt părăsite. Gospodăriile se vînd la preț de garsonieră. Școlile se dărîmă în capul celor puțini copilași care au mai rămas în sat.
sursa Revista Satul
Și s-a mai întîmplat ceva: se prăbușește moralitatea rurală, cea pe care o lăudam cu toții pășunește în vremurile trecute. Sar vecinii gardul și,