Ani de zile m-am tot plâns de convalescenţa post călătorie, de starea aceea bleagă aflată între relaxarea dată de o vacanţă reuşită şi nevoia de a reveni cu picioarele în realitate, acolo unde mă aşteaptă treburi, responsabilităţi şi chestii care au prea mult a face cu rutina şi obişnuinţele ca să mă mai entuziasmeze. M-am simţit de fiecare dată ca şi cum mi-ar fi fost extirpat un organ şi ar fi trebuit să pretind că sunt întreagă. Şi ca totul să fie şi mai rău, m-a încercat şi vinovăţia pentru toată această inabilitate de a-mi reintra rapid in ritm.
Stiripesurse.ro
