Incet-incet, nu mai pot sa mai citesc fictiune. Mi se pare atit de inutil. Curat meshteshug de timpenie. Cind vad rafturile care gem de carti, sute de titluri si de autori necunoscuti. La dracu! Parca toti s-au oprit din citit doar ca sa scrie, sa strice hirtia. Stateam azi in librarie si ma uitam la tonele alea de carti, nici nu puteam sa cuprind cu privirea tot. Oboseam, ochii nu mai vroiau sa vada, privirea mi se impiclea, ma durea capul, aproape un atac de panica. Si m-a apucat o tristete iremediabila, ca in Toparceanu. Ce pana mea mai vrei sa mai strici si tu cuvintele, dobitocule? Nu vez… citeste mai mult