Dacă în primul volum din ” Coșmarul Edenului” scriitorul Dan Stoica păstrează oarecum într-o echidistanță capricioasa balanță dintre real și ireal, în cel de al doilea volum irealul explodează într-un soi de fantasy maleabil și totuși trigonometrizat într-o expansivitate pârjolitoare a imaginarului. Fantasmagorismul hologramic, intercalat între sacru și profan, cu un iz de purgatoriu născut parcă din malițiozitatea zeilor,