“Aveam sentimentul că mă înșală, dădea tot mai multe semne că am dreptate, odată cu trecerea timpului. Mereu zâmbea și râdea când își butona telefonul; dacă o întrebam ce este, zicea că e mama ei la celălalt capăt. Așa-zisul stat peste program la birou aproape zilnic; dar când sunam acolo, colegii ei spuneau că plecase de ceva timp. Când am confruntat-o, mi-a zis – râzând cu gura până la urechi – că e doar o glumă de a lor.