Fetița avea doar vreo două săptămâni de când a venit pe lume. Și plângea întruna. De foame. Pentru că mama ei, care nu mai mâncare de câteva zile, nu avea lapte. Întreg grupul de partizani, care se ascundea de multă vreme prin pădure, de frica nemților (aceiași nemți care le dăduseră foc satului și care au ucis toată populația, cu mic, cu mare), se afla în aceeași situație, fără mâncare de zile bune.
Când plutonul de hitleriști, care îi căuta pe supraviețuitori, s-a apropit de grupul de partizani, fetița a început din nou să plângă. Iar mama a făcut un l
Stiripesurse.ro
