„Tăticul meu e la războiDe când aveam un an sau doiȘi n-a mai venit înapoiȘi s-a dus muica să-l catePeste dealuri, peste sateȘi-o ajuns în munții TatraȘi-o găsit casca lui tata”Cântecul răsună trist în timp ce femeile țes din dorul, lacrimile și sufletele lor sfâșiate covorul oltenesc. Se gândesc că au trimis la război bărbați voinici ca brazii și pot primi în loc o cască și câteva fotografii…Oftează și se pregătesc să fie la nevoie mame și tați pentru copiii lor. Să se deprindă cu locul gol din casă și de la masă și să accepte ideea??? Nu au ti… citeste mai mult