“Umblă vorba că Rareş Mănescu ar fi fost muşcat în lupta electorală de Cristian Poteraş. Sau că a luat ceva de pe paharele nespălate uitate de fostul primar al sectorului 6 la birou, sau, mă rog, sînt şi voci care spun că, pur şi simplu, aşa este Rareş Mănescu şi că înrudirea de creier şi personalitate dintre cei doi este absolut întîmplătoare, fără nici un suport biologic sau de altă natură.
De cînd a fost ales primar şi a promis un sector frumos şi curat, Rareş Mănescu nu a apucat să strîngă nici măcar fluturaşii pe care oamenii lui i-au aruncat la alegerile locale. În schimb, se prelungesc vechile anomalii şi, poate ca să nu ne mai holbăm la ele, apar altele noi care ne atrag atenţia, mînia şi înjurăturile.
De la Pasajul Lujerului pînă la Splaiul Independenţei, deci vreo trei kilometri, se schimbă bordurile. E vorba de Şoseaua Virtuţii. Această şosea, pe lîngă nobila trăsătură a virtuţii, a mai fost înzestrată şi cu darul aglomeraţiei, fiind poreclită, de cei care merg dimineaţa la muncă cu maşina şi stau cîte o oră în pasaj, şi Şoseaua Eternităţii. De trei săptămîni şoseaua a intrat într-o interminabilă şi megalomanică schimbare de borduri. Bordurile sînt pentru un oraş, zic eu, cam cum sînt pieliţele de la unghiile de la picioare pentru frumuseţea unei femei. Frate, arată genial, i-aş face două sute de copii, dar are pieliţele alea la unghiile de la picioare!… Nu cred să auzi vreodată un bărbat spunînd asta”, scrie Mihai Radu în Caţavencii.
