Dacă prudența e mama înțelepciunii, atunci mintea românului de pe urmă ar trebui să fie tatăl cam hăbăuc, care a plecat într-o zi să cumpere lapte și s-a întors după 20 de ani, mirat că s-a mutat toată lumea de la adresă în timp ce lui i-a trecut viața.
Mintea românului de pe urmă e un soi de călătorie virtuală în timp, amorsată de o palmă răsunătoare peste frunte: ptiu! dac-aș fi știut, altfel aș fi făcut! Deșteptarea tardivă e felul oportunității ratate de a-ți da cu tifla în timp ce zboară pe lângă tine.
Scriu glumele astea în timp ce mă pregăte
Stiripesurse.ro
