Pesimismul își întemeiază toate judecățile ontice pe o primă judecată morală. Totul plânge, toate sunt rele și poartă numele durerii. Sensul lumii trebuie decriptat în favoarea ”stărilor de fapt”, a existenței ”cu adevărat”. Până și accesele de fericire sunt susceptibile, ele ascund – ca iluzii – coregrafia autentică a deșertăciunii. De aceea, orice privire aruncată în jur e obligată să angajeze totodată întrebarea ”cum stau lucrurile de fapt?”.