După 7 zile de rahat, de stat în casă și de urmărit o pandemie, azi am avut ocazia să o aud pe ființa de gen feminin pe care o admir cel mai mult (în afară de familie: mama și sora mea, mătușa). Nici nu îmi vine să cred că pot să fiu atât de fericit pentru o discuție telefonică – inițiată de ea. Prin calmul și vocea ei, prin pragmatismul și inteligența ei, prin decența și finețea ei, omenirea devine pentru mine o valoare și mai mare. Lumea pare plină de lumină. Cam atât de subiectiv este omul.