Toscana nu trebuie povestită. Toscana trebuie văzută. Trebuie mirosită. Trebuie băută. Și mîncată. În ciuda febrei musculare, am mers în jur de 15 km pe zi. Deși aveam închiriată o mașină. Uneori mă trezeam să prind răsăritul, iar seara adormeam cu paharul de vin în mînă. Am avut tot timpul cu mine iPhone-ul – vezi hashtag-ul #prinToscana pe Instagram – și din cînd în cînd Nikon-ul. Cu care am făcut fotografiile de mai jos.