Sfârșit de martie, târziu, Și parcă toamna-si plânge soarta, Se zbate cerul cenușiu Luminii să deschidă poarta. Dar norii-s grei și plini de lacrimi Ce vor să mângâie pământul, Să spele dor, să spele patimi, Să zboare-ncet dansând cu vântul.. Din ceața deasă, falnici se ițira Trei nuci uitați demult de Dumnezeu, Și ziua sugrumată…