(*…pentru prietenul meu Ciprian. Stai linistit, frate, n-o sa iti dau numele!)
Stiu de ceva vreme ca ma inseala, asa ca ma decid sa ii surprind in fapt.
Imi iau paltonul din cuier.
-Pot pleca mai devreme? imi intreb seful.
Scarbit si obosit, patronul imi arunca un:
-Pneumonie? Cancer? Da-le dracu’! Si daca mergi maine la Spital tot aia e. Stai aici!
-Nu. Nu e asta. Ma inseala nevasta.
Se opreste din citit ziarul, isi lasa ochelarii pe nasul borcanat si vine spre mine. Are o lacrima? Este..umanoid? Ca sa vezi! Ma imbratiseaza si imi zice sa stau jos.
Eu nu vreau sa stau jos. Vreau doa
