Cred că uneori gândurile noastre de dor, de dragoste se transformă în ciocolată. M-am gândit să traduc în această prăjitură felul în care mă ținea uneori mama în brațe, sau eu pe ea, când împărțeam ceva dulce și bun, felul complice în care ne priveam și râdeam, acel clătinat din cap de plăcere după fiecare linguriță. Dacă o să faceți rețeta asta, o să înțelegeți, probabil, la ce m-am gândit. O dată pe an inima coboară în ghetuțe. Asta am făcut aici, vă rog să primiți cadoul meu și să îl dați mai departe celor pe care îi iubiți.
Rețe
