Târziu, în anii bătrâneţii, Aurel era convins că problema vieţii lui era veche, că prăbuşirea lui a început de la următoarea întâmplare din tinereţe.
Se însurase din toamnă, iar primăvara ieşise cu Viorica pentru prima oară la arat. Nu voise să ia pe altcineva să umble pe lângă cai. Ea mâna calul şi el din urmă ara,