Într-un ianuarie friguros, şuieră cîineşte un viscol de crapă pietrele – cînd aud nişte tunete. Ce-o mai fi, Doamne, şi asta? Viscoleşte cu tunete? Nu. Tună în depărtare o fanfară. Aduc un mort la biserica de la doi paşi de casa noastră. Pe la noi ţiganii îşi îngroapă morţii cu fanfară. Nu toţi – unii, tot mai rar.
