Parcă se uita cu un ochi la făină şi cu unul la slănină. Aşa era nea Valeriu. Nu că ar fi avut vreun defect de vedere, doar îi umblau ochii albaştri în cap ca nişte rotiţe dintr-un ceas care a luat-o razna. Era o uimire şi o mirare perpetuă pe chipul lui, de parcă tocmai văzuse o mare minune. Şi gesturile lui erau repezite, de …
Stiripesurse.ro
