Am găsit acest jurnal într-un caiet vechi. Eram în timpul “armeții”, cum spun băieții de băieți. Aveam 20 de ani pe atunci, așa că vă rog să-mi iertați naivitățile, prostiile i tutti quanti – sunt, probabil, scuzabile. Mă gândesc că, totuși, e citibil, vreau să zic, merită citit. Măcar pentru o anume inocență, candoare, …
