Măriuca părea o zână a poveștilor printre toate cărțile de la Cărturești. Îmi plăcea de ea. O admiram. Fină, delicată, lungă, subțire, feminină, cu multe brățări și cu părul de aur. Se prinde că îi fac poze și pozează ca și cum nu s-ar fi prins. Apoi, dintr-o dată, își ridică ochii mari și îmi vorbește pe sub gene: – Am desenat flori, ghiocei și butoanele de la care pornești și opresti sistemul de la inima magică plutitoare. Magică este inima ei. A mea este doar plutitoare în imensa bucurie că sunt mama ei. Text: Ana Nicolescu… citeste mai mult