Se fac zece ani de când nu mai am optișpe ani. Un fleac, în economia infinită a timpului. Un prilej de-un ochi aruncat peste umăr, asupra unui timp al meu, ca o dâră pe care numai eu o văd, numai eu o cunosc, cu toate mărunțișurile mici și mari ale ei. Mereu am crezut că la douășapte se-ntâmplă ceva, că e ceva cu vârsta asta, …
