Îmi plac poveştile. Nu fac discriminare între ele. De altfel, basmul meu preferat este Mica sirenă – în varianta sa clasică departe de a fi un basm cu final fericit. Îmi amintesc serile copilăriei mele dominate de regi şi regine, prinţi şi prinţese, balauri şi zmei. Nu cred că mi-aş putea imagina vreodată o altfel de copilărie decât cea pe care am avut-o. Fiecare membru …
