Pe Ahmed l-am cunoscut în tabăra de refugiaţi din parcul Maximilien, la Bruxelles. Păzea nişte pături care urmau să fie distribuite celor ajunşi în ultimele zile. Într-o mare de corturi convieţuiesc 1.000 de oameni, repartizaţi temporar şi alandala, într-o logică ce nu poate aparţine decât războiului.
Era aproape de intrarea în tabără şi ne-am oprit să-l întrebăm dacă a ajuns de curând şi dacă ne poate da nişte informaţii în legătură cu organizarea. Părea mai degrabă unul dintre voluntari, decât un refugiat. Nu avea mina răvăşită a unui om care a parcur
Stiripesurse.ro
