Sophia era o fetiță tare timidă. Atunci când trebuia să facă ceva mai greu, de exemplu să spună o poezie în fața clasei, se retrăgea într-un colț și mai mai că-i dădeau lacrimile. Spunea că nu este pregătită pentru un astfel de moment. Deși mulți alți copii urcau pe scenă și își rosteau fără să clipească poeziile, Sophia prefera să stea în colțul ei. Nu-i invidia, nu vroia să facă la fel ca ei.