Seara, în amurg, înviorate de adierea dulce a vântului și înfiorate de mângâierea lui, ascultau cântecele păsărelelor și-și torceau firul amintirilor de peste zi. Și așa zilele treceau, florile se desfăceau și erau din zi în zi mai frumoase.
Într-o dimineață s-au sculat mai vesele ca oricând. Se gândeau să stea mai mult la soare, să facă mai multă baie și, apoi să se joace fel de fel de jocuri. Când să se îmbrace, nu și-au mai găsit rochițele.
-Unde-or fi rochițele noastre? Cine le-o fi luat? au strigat ele supărate. De necaz, au început să plângă. În s
Stiripesurse.ro
