Țin minte că, în copilărie, țineam toate posturile. Mai ales în săptămâna dinaintea Paștelui sau a Crăciunului, nu mâncam nimic „de dulce”. Mama a fost mereu o fire evlavioasă și, în casa noastră, postul era respectat cu strictețe. Era destul de ușor să nu avem tentații în jur pentru că nici nu prea aveam ce mânca altceva în afară de cartofi sau orez. Doar era glorioasa epocă Ceaușescu.
În plus, încă de pe la 2 ani, mama mă târa cu ea la biserică, în fiecare duminică. Știam toate rugăciunile, inclusiv ditamai Crezul. Și chiar îmi plăceau toat
Stiripesurse.ro
