IMPASULA fost odată un băiat,Ionut, așa-i zicea pe nume,Cu chip frumos, suflet curatȘi priceput la glume.Vrând și el să se distreze,Se sui pe sănioară,Fără să se mai stresezeZbură ca o vrăbioară.Unde credeți?Într-un fier!…Se umfla cucuiu-n frunte,Of, Doamne! Bietul de el…Capu-i era cât un munte!După ce trece necazul,În micile noastre vieți,Uriaș pare impasulȘi n-ai cu cine să te cerți…Răstignit de propria faptă,Nu-și mai recunoaște soartaȘi cu inima curatăPeste toate vrea să treacă.Gigantică fu durereaCea simțită de-a lui mamă,Secătuită puter
Stiripesurse.ro
