Între poeţii anilor ’90 Bogdan O. Popescu este o prezenţă aparte. Total independent, în afara oricărei sfere de influenţă, imun la politichia literară atît de dăunătoare azi, totuşi cultivând prietenia cu câţiva oameni bine aleşi, el aduce atât în viaţa artistică a Bucureştiului cît şi în poezia pe care o scrie o eleganţă specială. Omul (pe