Cerul străbate curgând și săltând peste pietre, satul meu. Nu știu cum s-a topit așa, a curs și este atât de răcoros, deși soarele stă cu capul în poala sa. Tocmai de aceea cred că apar norii negri, fiindcă razele de foc pârjolesc seninul. Animalele se opresc să se adape în cerul curgător al copilăriei mele…-Aud pârâul. Mă așteaptă, îmi spune Matei. I-a fost dor de mine, iar eu, ca drept mulțumire voi omorî balaurul cu zece capete care înghite pescarii și fetele care vin să ia apă! Voi apăra apa aceasta și sirenele din ea. Îți spun un secret.(La ureche:) M… citeste mai mult