Se împlineau șaptesprezece ani de când am vizitat pentru prima dată Viena și piețele de ei de Crăciun. Și douăzeci de ani frumoși de când eu și Alex ne-am cunoscut, o cifră care merita întâmpinată așa cum se cuvine. Din mai multe variante care ne-au trecut prin minte, am revenit tot la Viena, cel mai drag loc în care puteam să ne sărbătorim și să fim unul cu altul. Puțin mai bătrâni, nicidecum mai înțelepți, dar bucuroși să fugim de acasă și să facem doar ce ne place, ca la douăzeci de ani. Pardon, m-a luat muzica pe dinainte, ca după douăzeci de ani.
Confo
