E frig si vântul tăios ne îngheață lacrimile. Am venit de la sute de kilometri, să îl aducem acasă, să își doarmă somnul de veci în cavoul familiei, pe Petrică.Urcăm plângând ulița pietruită, fiindcă nimeni nu merită să moară, când îi este lumea și viața mai dragă. În capul uliței, l-a întâmpinat bătrânul său tată, un bătrând frumos cu ochi albaștri și a strigat cu glas blând, dar îndurerat, fără să își arate supărarea față de Dumnezeu:-Petricăăă! Petrică, tată, mi-ai luat locul! Cine mai vine să îmi taie lemnele și să mă ajute la tre… citeste mai mult