E duminică. Dorm mai mult pentru că vacanţa în România înseamnă trezire mai târziu, cafeluţă pe la unşpe şi apoi… ziua poate să înceapă. Între două vise aud cocoşii cântând începutul zilei. E clar: sunt în România, în orăşelul meu natal. Capul între perne şi somn de voie! Delicios ! Dar bucuria mea este de scurtă durată căci deodată urechile-mi sunt ‘mângâiate’ de un cânt lung şi tremurat, năvălind din difuzoare – slujba religioasă din biserica din spatele blocului nostru a început. Uitasem cu desăvârşire… Da, nu există nicio şansă să … citeste mai mult