Era seara, si noi toti stateam in sufragerie, care pe unde apuca. Timp de o saptamina, camera asta a fost tabara noastra de baza: acolo ne jucam, acolo vorbeam, acolo dormeam, acolo ne plimbam. Eu cu Babicu’ pe rind, in ture de cite doua, trei ore in fiecare noapte, cu ea in brate, mereu in brate, pentru ca daca o puneam jos, plingea.
Primele zile a fost vorba de un canin care se chinuia sa razbata prin gingia umflata ca o margica. Apoi, atit de strins legata incit nici nu ne mai dadem seama cind s-a terminat una si a inceput alta – o raceala foarte puternica. Febra, plins, plimba
Stiripesurse.ro
