“La ora la care scriu, rezultatul este încă incert, dar posibilitatea ca referendumul să nu fie validat e destul de mare. Sondajele la ieşirea de la urne dau un rezultat zdrobitor în favoarea votanţilor pentru demiterea preşedintelui. Din punct de vedere politic, acest referendum este un eşec lamentabil pentru Traian Băsescu şi oamenii săi. Iar ideea pedistă potrivit căreia eşecul aparţine, de fapt, USL, care a coborât în opţiunea de vot de la 50% la 38% e o aiureală. Opţiunea susţinută de USL, de demitere a preşedintelui, a obţinut, la referendum, cu 3 milioane de voturi mai mult decât obţinuse USL la alegerile locale.
Mobilizarea la vot a fost a susţinătorilor demiterii lui Traian Băsescu, în ciuda rezultatului, a fost foarte mare. Să ai aproape cincizeci la sută participare la vot într-o zi caniculară de iulie, în condiţiile în care pedeliştii au boicotat şi ungurii au sfidat referendumul, este o performanţă. Iar dacă acest aproape cincizeci la sută se raportează la o Românie fantasmagorică în care listele electorale permanente sunt umflate cu vreo trei milioane de votanţi, lucrurile sunt şi mai limpezi. Mă întreb ce se va întâmpla când Institutul Naţional de Statistică va anunţa rezultatele finale ale recensământului. Dacă populaţia stabilă va fi de 19,2 milioane de locuitori, aşa cum o arată rezultatele parţiale, cum se va mai putea explica acea gogoriţă cu 18,4 mlioane de votanţi pe listele permanente? Ce-ar trebui să facem atunci? Să cerem Curţii Constituţionale reevaluarea referendumului din 29 iulie? Căci va fi limpede, atunci, că votanţii de pe listele permanente nu puteau fi mai mulţi de 15 milioane la 29 iulie. A păstra pe lista permanentă electorală o persoană care nu are domiciliul stabil în România e o ficţiune, menită doar să ne protejeze numărul de reprezentanţi în Parlamentul European.
E clar că, raportat la România reală a celor 19,2 milione de locuitori din lăuntrul frontierelor – în funcţie de care ar trebui să se stabilească orice cvorum – Traian Băsescu a pierdut umilitor acest referendum şi că rezultatul, în condiţiile corelării datelor din referendum şi ale celor din recensământ, ar fi trebuit să ducă la validarea referendumului. Ideea că cei care au absentat sunt susţinătorii lui Traian Băsescu e o inepţie pe care nu o poate crede nimeni. Şi atunci, pe cine reprezintă, în fapt, Traian Băsescu?
Impunerea cvorumului, mai ales în condiţiile necorelării dintre România reală şi România de pe listele electorale, a fost o opţiune stranie. Nu se poate să umileşti pe cei care au votat, să le ignori opţiunile, în numele absenţilor. Nu se poate ca absenţii să decidă în locul celor prezenţi. Cu atât mai mult cu cât opţiunile reale ale absenţilor nu le cunoaştem, poate că nici ei înşişi, în multe cazuri, nu le cunosc, în timp ce opţiunile celor care au votat sunt clare. Nici o ţară democratică de mărimea României, din întreaga lume, nu are o astfel de prevedere pentru validarea referendumului.
Traian Băsescu, în situaţia în care se va reîntoarce la Palatul Cotroceni, va fi reprezentantul unei Românii care nu există. Sau, în cel mai bun caz, al unei Românii absente. Nu ştiu cum se spune, în româneşte la persoanele care boicotează: boicotişti, boicotarzi, boicotangii… Dar indiferent cum se spune acestor boicotofili, Traian Băsescu, cu un uriaş vot popular împotrivă, va fi doar reprezentantul lor şi al ungurilor. Ceea ce va fi cam puţin pentru a reprezenta o naţiune întreagă.
Ce e de făcut mai departe, o să mai avem prilejul să discutăm săptămâna aceasta”, scrie Varujan Vosganian pe blog.
