In orfelinatele din Romania, sapunul si hartia igienica sunt un lux tinut sub cheie de infirmiere. Copiii dorm intotdeauna mai multi intr-un singur pat, mancarea e insuficienta iar principala forma de dresaj –caci „educatia” si „orfelinatul” nu pot sta in aceeasi propozitie – ramane, inca din evul mediu, bataia. Deceniile de post-comunism nu au ameliorat soarta orfanilor abandonati in casele de copiii din Romania, iar putinele exemple de succes, putinii adulti integrati in societate proveniti din orfelinate sunt priviti ca supravietuitori iubiti de soarta. Fie ca au ajuns actori, a
