Imaginează-ţi că asta este Dunărea. Suntem pe partea cealaltă a malului. Într-o ţară străină. Devenim şi noi străini. Străini pentru cei din ţara străină. Dar, apoi, ne scoatem tenişii şi zburăm. Ne afundăm degetele obosite în pământ. Şi pământul devine atât de mult al nostru, încât nu mai suntem străini. Suntem de-ai lor. Doar că, vezi tu, începem …
