M-am aşezat pe scări, în fugă, să prind un loc de unde să-i pot vedea chipul şi zborul mâinilor. Odată cu aprinderea reflectoarelor albastre, care te introduceau într-o adevarată nocturnă, a apărut Fazil Say îndreptându-se spre pianul negru care oglindea privirile spectatorilor. Pianul părea să îl aştepte şi să îl strige, dorind să fiinţeze din nou. …
