În copilăria mea era imposibil să intri în lumea satului fără să vrei să-i pătrunzi toate cotloanele, să-i furi toate secretele și să înveți să faci tot ce știau să facă oamenii din jurul tău cu atâta ușurință. Am încercat (fără succes) să torc și să țes, să desfac porumb de pe știuleți, să mulgă o capră sau o oaie-vacile mi se păreau uriașe și oarecum periculoase – sau să bat smântâna până se alege untul. Nu m-a certat și nu m-a grăbit nimeni, niciodată, deși cu siguranță îi încurcam pe toți oamenii aceia care aveau timpul măsurat î