Câteodată, după o zi lungă de cabinet în care mă întâlnesc cu simple necazuri sau cu adevărate drame, prefer să cinez singură într-un loc liniștit ca să îmi pun gândurile în ordine și să îngrop tristețile inerente în tomberonul meu de reciclare emoțională pentru a face loc celor care vor urma în zilele următoare. Și nu mă pot împiedica să nu privesc oamenii sănătoși și să mă mir de nefericirile lor închipuite.