Eu mi-am pierdut de mult speranțele în statul român. Atenție, mă refer la stat ca aparat, nu la popor sau la cultura română. Le-am pierdut după ce părinții mei, oameni buni și inteligenți, l-au votat pe Iliescu. Le-am repierdut, după ce l-am ales pe Constantinescu și nu prea s-a schimbat nimic. Doar că am fost iar mândră de a fi român pentru vreo două luni. Cu fiecare votare, fiecare afirmare a voinței mele, chiar dacă a fost susținută de majoritate (ca în cazul lui Băsescu) a fost o pierdere.