In fata unei cani de ceai cu rom, mintea numara frenetic turele din Crai de anul acesta. Au fost cateva, insa nici macar una nu s-a lasat cu urcare in creasta, cu un nemarcat, cu un traseu in zona de abrupt. Desi Craiul a fost la o aruncatura de bat de casa, a fost mereu bicicleta sau trekking. Zilele cand mergeam la catarat la Diana, cand incercam creasta integral la o singura zi ori cand exploram nemarcatele din abruptul vestic par demult trecute, dar va reveni si vremea lor. Totusi, ca sa nu zic ca nu am urcat deloc anul asta in creasta, iata ca s-au legat lucrurile pe ultima suta de metri