E ca si cum am fi primit o mostenire de la un unchi din America. E ca si cum pe locul ramas gol langa noi in autobuz am gasi in fiecare luna o suta de lei. E ca si cum casa aia de la tara, aia la care anul trecut a aparut fundatia si acum au venit si caramizile s-ar ridica singura, noaptea, cu ajutorul zanelor padurii.
E ca si cum ne-ar lipsi ceva care ar fi, in acelasi timp, langa noi.
Ceva care se simte aici, desi a plecat demult.
Sa v-o descriu. Ne-a lasat pentru ceea ce suntem (si nu-i placea). Dar n-a lasat-o sufletul sa se schimbe ea insasi. Tine toate obiceiurile. Inclusiv alea rele. Nu
Stiripesurse.ro
